Nu mă plînge, Mamă,
eu şi-n mormînt trăiesc.
1.
Slăviră îngeri ceasu-acesta, iată,
Şi cerul carse, focului dînd vamă.
Spre Tată-a zis: „De ce M-ai lăsat, Tată?“
2.
Magdalena-n plîns şi-n sfîrşiere,
Sta-mpietrit discipolul iubit,
Dar spre Mama mută de durere
Nimeni să privească n-a-ndrăznit.
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova