De ce te preschimbi uneori
În pasăre, vifor, ori stâncă?
De ce-mi și surâzi uneori
Ca un fulger din bolta adâncă?
Sfârșește-a mă tot chinui!
Și lasă-mă grijilor mele…
Pe bălțile seci, cenușii,
Se clatină betele stele,
Și Muza cu ruptă basma
Îmi cântă ieșindu-mi în cale.
Vigoarea-i de mâine va sta
În tânăra, apriga-i jale.
1915
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.