* * *
De trei ori venii să te întreb.
De un ţipăt de tângă trezită,
Văzui braţe-atât de subţiri
Şi-o gură întunecată
Schiţând un ironic surâs.
„În zori cu cin’ te-ai sărutat,
Jurând că-ai să mori de te lasă
Şi-o bucurie-arzătoare
Tăinuindu-ţi sub negrele porţi?
Cel petrecut la pierzare
Să ştii – chiar *ând va muri”.
Era glas ca ţipăt de vultur,
Dar straniu semănând cu-al cuiva.
Trupul mi se-ngheboşase,
Cuprins de cel tremur fatal
Şi-o plasă, dens păienjeniş
Căzu peste patul meu alb...
O, nu zadarnic ai râs,
Neiertată minciună a mea!
(1911)
Traducere de Leo BUTNARU
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.