Şi cineva, în bezna copacilor suie,
Trece prin frunze, călcînd,
Şi-mi strigă: “Ce-a făcut cu tine, gălbuie?
Ce-a făcut dragul tău pe pămînt?
Parcă-n neagra culoare, uscată,
Se-ating veacuri ce-ţi aparţin.
Te-a trădat rugăciunii şi cată
Dulci otrăvuri să-ti picure, lin.
Să mai numeri injecţii încetat-ai demult
Pieptu-i mort sub înăspritul de ac
Şi-nzadar mai încerci să fii veselă-n lut,
Mai uşor să te culci, mai pe plac!.. “
Eu i-am spus obiditului negru, şiret:
“Adevăr spun, că nu ai ruşine.
El e blînd, liniştit şi mă poartă în piept,
Îndrăgostit totdeauna de mine”.
Versuri tălmăcite de Traianus
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.