Toți cei pe care-odată, născându-mă-i găsii,
Sămânță putrezită erau din veacuri duse…
…………………………………………………………………
Aici sfârșește totul: dejunuri, ranguri, rană,
Balete, intrigi, conturi curente zeci și zeci…
Pe-un soclu ros de vreme, alături de-o coroană,
Un înger de rugină mai plânge lacrimi seci.
Necunoscută lume-ți fu Orientul ție,
Vuind în depărtare ca lagărul dușman,
Când dinspre Occidentul victorian, trufie
Te năpădea, confeti și vesel french-cancan…
Diurmen, 1942
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.