M-ai plăsmuit: n-a fost și nu va fi
Pe-acest pământ asemenea făptură
Nu-i leac ca să te poți tămădui,
Căci mințile-o nălucă ți le fură.
În anu-acela crunt ne-am întâlnit,
Când lumea de puteri se vlăguise,
Când totul era veșted și cernit
Și proaspete doar gropile deschise.
În smoală valul Nevei preschimbat,
Și-n jurul zidului-o beznă-adâncă…
Cu glas de Loreley eu te-am strigat,
Nepricepând ce săvârșisem, încă.
Prin toamna tragică, pășind domol,
Tu ai venit precum mânat de stele,
În casa tragică din care, stol,
Țâșneau în flăcări stihurile mele.
1956
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.