Mâinile strânse-n mantia neagră...
"Tu, astăzi, de ce palidă ești?"
- Fiindcă i-am dat tristețe amară
Până s-a îmbătat cu povești.
Cum să uit? El ieși, pășind agale,
Gura de suferință crispată...
Eu am țâșnit în picioarele goale
După el alergând la poartă.
Sufocată, strig: "Dacă pleci, mor
Eu așa glumesc de când sunt."
Cu un surâs calm și înfricoșător
El îmi zisese: "Nu sta în vânt".
1911
Traducere - Victor Borziac
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.