În tainice-amulete, noi nu-l purtăm la gât,
Nu-i scriem nici versuri smulse din carne, pare-mi-se,
Nebântuind – fantomă – prin somnu-ne-amărât,
El nu ne pare raiul cu desfătări promise.
În suflet niciodată cu el nu facem târg,
Nici de vânzare nu e, și nici de cumpărare,
Pe el zăcând, tăcând, iubind, trudind cu sârg,
Îl pomenim adesea, doar la prilejuri rare.
Da, pentru noi e, poate, un scrâșnet între dinți,
E, poate, numai clisa lipindu-se de ghete,
Și frământăm într-una, zdrobind pe îndelete
Grăuntele de praf cu ghimpii puri, fierbinți.
Dar mi-e lăcașu-n el, suntem cu el totuna,
De-aceea-l și numim al nostru, totdeauna.
Leningrad – 1961
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.