Oare de ce se plimbă-n mintea mea
Mereu acele pânze alduite? –
Coroana teilor, de aur grea,
Azurul apei proaspăt zămislite.
De-un somn de-o clipă, mințile-mi răpite,
Și iarăși văd aievea, făr-a vrea,
Grădina-n care tot pe bâjbâite
Și-n nesimțire caut urma ta.
Au voi intra sub bolta preschimbată
De mâna-aceea-n paradis, vreodată,
Să-mi răcoresc dezgustătorul jar?
Acolo, blândă-aș ști să fiu la rându-mi,
Și pleoapele încinse închizându-mi,
Mi-aș regăsi al lacrimilor dar.
1924
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.