Și, în sfârșit, cuvântul l-ai rostit,
Dar nu ca cei ce-ngenuncheați cuvântă,
Ci ca acel din lanțuri slobozit,
Care-a mesteacănului umbră sfântă,
Prin curcubeu de lacrimi a zărit.
Și cântecul atinse cu-o aripă
Tăcerile, și-n jurul tău fu zi,
Și lumea toată se schimbă-ntr-o clipă,
Și-un gust ciudat prin vinuri bântui.
Și chiar și eu, ce vorbei prea divine
Să-i fiu călău sortit-am fost firesc,
Cucernic m-am înmormântat în mine,
Blagoslovita viață s-o lungesc.
8-12 august 1963
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.