I Cu limbi de foc slăvindu-mă dintîi
Încă păşea pe margini de estradă.
Din fumul rar şi foc la căpătîi
Noi ne voiam fugirii noastre pradă.
Dar întrebarea în tăceri ardea,
De ce n-am fost iubită stea ce ninge
Şi ruşinoasă boală-nchipuia
De-asupra ochi sever şi fără sînge.
Iubeşte-mă, - aminteşte-mă şi plîngi!
Toţi plînşii, oare, nu-s egali în Domn?
Adio, dar! Vin temniceri nătîngi
Pe-albastre căi, de dincolo de somn.
Versuri tălmăcite de Traianus
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.