Visul negru - Anna Ahmatova
Adăugat de: Gerra Orivera

I
Cu limbi de foc slăvindu-mă dintîi
Încă păşea pe margini de estradă.
Din fumul rar şi foc la căpătîi
Noi ne voiam fugirii noastre pradă.
Dar întrebarea în tăceri ardea,
De ce n-am fost iubită stea ce ninge
Şi ruşinoasă boală-nchipuia
De-asupra ochi sever şi fără sînge.
Iubeşte-mă, - aminteşte-mă şi plîngi!
Toţi plînşii, oare, nu-s egali în Domn?
Adio, dar! Vin temniceri nătîngi
Pe-albastre căi, de dincolo de somn.

II
Eşti mai tainic şi mai nou mereu
Şi îţi sînt tot mai ascultătoare,
Dar iubirea ta e-o încercare,
Prinţ sever, de foc, de fier, şi zeu.
Interzici să cînt, să rîd, şi-i bine,
Să mă rog mi-ai interzis de-acuma.
Numai să nu mă despart de tine,
Restul ţi-i totuna!

Astfel, cerului şi humelor străină,
Eu trăiesc şi nu mai cînt de-alai ciudat.
Parcă tu din rai şi iad cu vină
Mi-ai luat sufletul descătuşat.

III
De enigmatica-ţi iubire
Eu ca de boală-ntruna strig,
Sint palidă şi-abia-n jertfire
Picioarele-ating.
Noi cîntece să nu îngîni,
Deajuns să le-amăgeşti
Şi pieptul meu şi-a mele mîini
Să nu le necăjeşti.
Să curgă sînge gîlgîind
Pe lenjerii, mai grav−
Moartea să vezi din piept scoţînd
Un şuierat bolnav.

IV
Gheţuri curg sunătoare prin foc,
Ceru-i fără speranţă şi pal.
Pentru ce mă blestemi, triumfal,
Ah, eu nu îmi ştiu vina deloc.


Dacă trebuie mă şi omoară,
Dar cu mine-nrăit să nu fii.
Prunci nu vrei să-ţi rodesc o comoară,
Nu-mi iubeşti poeziile, ştii.
Va fi totul cum crede-vei: fie!
Credincioasă la cer m-oi ruga,
Ţi-am dat viaţă, tristeţea tîrzie
Eu cu mine-n mormînt o voi lua


Versuri tălmăcite de Traianus



vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.