(Plecară toți și nimeni nu se-ntoarse)
Lângă noapte, lângă frunze-afară,
Ceasul îl pândești,
Și-n sonata lui Vivaldi, iar,
Vii să mă-ntâlnești.
Luminile se-aprind, de vise
Blestemate greu,
Nu te-ntreabă cine își deschise
Nici arcușul meu.
Mute trec, gemând adânc, de moarte,
Clipele ca luni,
Îmi citești în palmă ca-ntr-o carte
Vechile minuni,
Dar atunci, neliniștea amară,
Ce-i destinul tău,
Mi te smulge să te ducă iar
Spre-nghețatul hău.
10-13 septembrie 1963
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.