… Și cu făclia-n mână
Pe scări nu m-au primit.
Doar raza cea bătrână
A lunii m-a-nsoțit.
Sub lampa verde-n casă,
C-un zâmbet stins mi-a spus:
„Ciudat, Cenușăreasă,
Ți-e glasul, de nespus…”
Un greier, pentru sine,
Cânta-ntr-un colț uitat.
Ah! Cineva, știu cine,
Pantoful mi-a furat
Și trei garoafe-odată
Mi-a dat în schimb, tăcând….
Dovezi că-s vinovată,
Au unde să v-ascund?
Căci peste-o oră, poate,
Presimt, cu suflet greu,
El va-ncerca pe toate
Pantoful alb al meu.
1913
Traducere Medeleine Fortunescu
vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.