Nu te uita acum, Doamne, suntem bine.
Toți sinucigașii mănâncă Supă de Fasole Neagră;
dalmațianul, napul, parazitul nostru cu buline
moțăie pe scaun. Copacii, ca un grup
de fete verzi, se leagănă la ferestre; goală
și intimă, o pasăre de mare în jos zboară.
Casa se scufundă sub preaplinul ei, grea de la toate cărțile;
în bucătărie, într-o oală de noapte, zahărul brut stă;
în congelator luferii își vomită cârligele;
ca un nod marinăresc, căsnicia se sucește, dar rezistă.
Azi-noapte el a dat vina pentru economie pe Roosevelt și Truman.
L-am contrazis cu Ike și Nixon. Amândoi au greșit.
Dar e uman.
Te rog, Doamne, suntem bine aici. Lasă-ne în pace, te rog.
Nu trimite moartea în costumul roșu și umflat și cu vocea ei de bariton.
30 mai 1971
Traducere de Cătălina Matei
vezi mai multe poezii de: Anne Sexton
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.