Ei vin la curățenia mea
foaie de hârtie și lăsați un Rorschach blot.
Ei nu fac asta pentru a fi înțeles,
o fac pentru a-mi da un semn
ei mă vor, așa cum spunea Aubrey Beardsley,
să-l împingeți până când vine ceva.
Neîndemânatic cum sunt,
O fac.
Căci eu sunt ca ei -
atât salvat, cât și pierdut,
coborând în jos, ca Humpty Dumpty
în afara alfabetului.
În fiecare dimineață, îi împing de pe pat
iar când intră în salată
rostogolindu-se ca un câine,
Ii aleg pe fiecare
tocmai modul în care fiica mea
alege hamsii.
În luna mai dansează pe jonci,
purtându-și degetele de la picioare,
râzând ca peștele.
În noiembrie, luna înfricoșată,
ei sug copilăria din fructe de pădure
și transformă-le acru și necomestibil.
Totuși mă țin companie.
Ei ridică viața.
Isi transmit magia
precum Lifesavers asortate.
Ei merg cu mine la dentist
și protejează-mă formând burghiul.
În același timp,
ei merg la curs cu mine
și mint elevii mei.
O înger căzut,
tovarășul din mine,
șopti ceva sfânt
înainte de a mă ciupi
în mormânt.
vezi mai multe poezii de: Anne Sexton
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.