Nu că era frumos,
dar că, în final, a existat
un anumit sentiment de ordine acolo;
ceva în valoare de învățare
în acel jurnal îngust al minții mele,
în locurile comune ale azilului
în cazul în care oglinda crăpată
sau moartea mea egoistă
M-am învins. . .
Mi-am lovit capul;
era o sticlă, un castron inversat.
E ceva mic
să furi în interiorul vasului tău.
La început era privat.
Apoi a fost mai mult decât mine.
vezi mai multe poezii de: Anne Sexton
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.