Oh, dragă, de ce ne certăm așa?
M-am săturat de toată vorbirea ta pioasă.
De asemenea, m-am săturat de toți cei morți.
Ei refuză să asculte,
așa că lăsați-i în pace.
Ia-ți piciorul din cimitir,
sunt ocupați fiind morți.
Toată lumea a fost întotdeauna de vină:
ultima cincea goală a băuturii,
cuie ruginite și pene de pui
care a rămas în noroi pe ușa din spate,
viermii care au trăit sub urechea pisicii
și predicatorul cu subțire
care a refuzat să sune
cu excepția o dată pe o zi plină de purici
când a intrat în curte prin curte
căutând un țap ispășitor.
M-am ascuns în bucătărie sub ragbag.
Refuz să-mi amintesc de morți.
Și morții sunt plictisiți de tot.
Dar tu ... mergi înainte,
continuă, du-te înapoi
în cimitir,
întindeți-vă unde credeți că sunt fețele lor;
vorbiți cu vechile vise rele.
vezi mai multe poezii de: Anne Sexton
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.