Oh jos la tavernă
copiii cântă
în jurul mesei lor rotunde
și în jurul meu încă.
Ai auzit ce a spus?
Am spus doar
cum acolo e o urnă de cositor
agățată de peretele tavernei,
veche cât vechiul poate
fi și acolo încă să fie.
Am spus, poeții sunt acolo
îi aud cântând și mințind
în jurul mesei lor rotunde
și în jurul meu încă.
De cealaltă parte a camerei e o ghirlandă
făcută din părul unui cadavru,
înrămată în sticlă pe perete,
veche cât vechiul poate
fi și încă să fie ținut minte.
Ai auzit ce a spus?
Am spus doar
cum vreau să fiu acolo și mi-
aș cânta cântecele cu mincinoșii
și minciunile cu toți cântăreții.
Și aș face-o, și aș face-o dar
părul meu e în ghirlanda de păr,
cupa mea agățată de peretele tavernei,
fața mea prăfuită sub care ei cântă.
Poeții stau în bucătăria mea.
De ce mint acești poeți?
De ce copiii au copii și
Ai auzit ce a spus?
Doar am spus
cum aș vrea să fiu acolo,
Oh, jos la tavernă
unde profeții cântă
în jurul mesei lor rotunde
până înțepenesc.
Traducător: Andreea Cornilă
vezi mai multe poezii de: Anne Sexton
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.