Și acesta este modul în care sună
clopotele din Bedlam
și aceasta este doamna clopoțel
care vine în fiecare marți dimineață
să ne dea o lecție de muzică
și pentru că însoțitorii te fac să pleci
și pentru că ne gândim prin instinct,
ca albinele prinse în stupul greșit,
suntem cercul doamnelor nebune
care stau în salonul casei mentale
si zâmbește femeia zâmbitoare
cine ne trece fiecare un clopot,
care arată la mâna mea
care îmi ține clopoțelul, E camera,
și aceasta este rochia gri de lângă mine
care mormăie de parcă ar fi fost special
a fi bătrân, a fi bătrân,
și aceasta este fetița micuță de veveriță
de cealaltă parte a mea
care se uită la părul de pe buza ei,
care se uită la părul de pe buza toată ziua,
și așa sună într-adevăr clopotele,
la fel de netulburat și curat
ca bucătărie funcțională,
și acesta răspunde întotdeauna clopoțelul meu
la mâna mea care răspunde doamnei
cine arată spre mine, E camera;
și deși nu suntem mai buni pentru asta,
ei îți spun să mergi. Si tu faci.
vezi mai multe poezii de: Anne Sexton
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.