anotimpul pierdut
regăsesc un verde viu în ochii iubitei mele
cu trupul subțire de căprioară
tresaltă izvorul la oglindirea chipului tău
în palma mea pitită o rază de soare
modelează din aur inel de logodnă
inima mea se revarsă în inima ta
Iubito
ca un râu legănat pe undele iubirii
a înmugurit dragostea în sufletul nostru
nu mai credem în toamnă
frunzele-s trandafirii care plâng cu lacrimi de-osândă
aleea pustie renaște din nou
ne oprim sub ramuri de primăvară
am renăscut si noi odată cu anotimpul pierdut
si-am înțeles valoarea fiecărei clipe
arde-n lăuntrul iubirii o făclie aprinsă de noi
miroase a mentă si a busuioc
Iubito
îți pun pe deget inel incrustat cu sentimente
vino să le trăim împreună
M Horlaci. 13/11/16.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.