I
Este pământul Soriei arid și rece.
Pe dealuri și pe creste goale,
prin pajiști înverzite și măguri cenușii,
se plimbă primăvara
lăsându-și printre ierburi parfumate
o trenă de albe margarete.
Pământul nu re'nvie și câmpul i-adormit.
La început de-april e-nzăpezită
coloana vertebrală-a lui Moncayo;
și călătoru-și ascunde sub fular,
ciucite, gura și grumazul, iar vechi păstori
trec îmbrăcați în lungile lor sarici.
II
Pământuri agricole și bune
ca niște petice de etamine brune,
mica livadă și stupina, un mozaic
de verde-nchis pe care merinoase-l pasc,
printre cărunte stânci, însămânțează
preafericitul vis al candidei Arcadii.*
Prin plopii depărtați de drum,
par fumegând prea istovite ramuri,
ca un vapor de jad cu frunze noi,
iar prin pierdute văi și prin ponoare
se-albesc tufișuri de măceși în floare
și parfumate violete încolțesc.
III
E câmpul ondulat, și drumurile
ascund, deja, drumeți ce călăresc
căpruii măgăruși,
și-apoi în după-amiaza ce apune
vezi ridicându-se plebee siluete
pătând tabloul aurit al asfințirii.
Urcând pe-un deal veți contempla câmpia
din crestele pe unde-și face-acvila veacul,
culturi de floarea-soarelui de-oțel-carmin,
cărunte lanuri și dealuri argintate,
înconjurate de munți de violete,
cu piscuri de zăpadă-mbujorată.
IV
Relieful câmpului reflectă cerul!
Doi boi blajini trag la un plug
pe o colină, când se pornește toamna,
și peste negre capete supuse
apasă jugul greu
și-atârnă-un coș din trestii și nuiele,
ce-i leagănul unui copil;
și după plug pășește
un țăran ce se înclină la pământ,
și-a lui muiere ce-n brazdele adânci
împrăștie sămânța.
Sub nori de flacără și-aramă
în aurul curgând și-n vinețiu
de-apus, gigantic umbrele se-ntind.
traducere - g.Cristea
Notă*
Soria - este o provincie din nordul Spaniei , situată în partea de est a comunității autonome Castilla y León.
Moncayo - este un lanț muntos de 15 km lungime și aproximativ 7 km lățime care dă nume regiunii Tarazona y el Moncayo, Aragon, Spania.
Arcadia - se referă la o viziune a pastoralismului și a armoniei cu natura. Termenul este derivat din provincia greacă cu același nume, care datează din antichitate; topografia montană a provinciei și populația rară de păstori au determinat ulterior cuvântul Arcadia să devină un cuvânt poetic pentru o viziune idilică asupra sălbăticiei nealterate.
Campos de Soria (fragmento)
I
Es la tierra de Soria árida y fría.
Por las colinas y las sierras calvas,
verdes pradillos, cerros cenicientos,
la primavera pasa
dejando entre las hierbas olorosas
sus diminutas margaritas blancas.
La tierra no revive, el campo sueña.
Al empezar abril está nevada
la espalda del Moncayo;
el caminante lleva en su bufanda
envueltos cuello y boca, y los pastores
pasan cubiertos con sus luengas capas.
II
Las tierras labrantías,
como retazos de estameñas pardas,
el huertecillo, el abejar, los trozos
de verde obscuro en que el merino pasta,
entre plomizos peñascales, siembran
el sueño alegre de infantil Arcadia.
En los chopos lejanos del camino,
parecen humear las yertas ramas
como un glauco vapor las nuevas hojas
y en las quiebras de valles y barrancas
blanquean los zarzales florecidos,
y brotan las violetas perfumadas.
III
Es el campo undulado, y los caminos
ya ocultan los viajeros que cabalgan
en pardos borriquillos,
ya al fondo de la tarde arrebolada
elevan las plebeyas figurillas,
que el lienzo de oro del ocaso manchan.
Mas si trepáis a un cerro y veis el campo
desde los picos donde habita el águila,
son tornasoles de carmín y acero,
llanos plomizos, lomas plateadas,
circuidos por montes de violeta,
con las cumbres de nieve sonrosado.
IV
¡Las figuras del campo sobre el cielo!
Dos lentos bueyes aran
en un alcor, cuando el otoño empieza,
y entre las negras testas doblegadas
bajo el pesado yugo,
pende un cesto de juncos y retama,
que es la cuna de un niño;
y tras la yunta marcha
un hombre que se inclina hacia la tierra,
y una mujer que en las abiertas zanjas
arroja la semilla.
Bajo una nube de carmín y llama,
en el oro fluido y verdinoso
del poniente, las sombras se agigantan.
vezi mai multe poezii de: Antonio Machado