Când viața ca o spadă s-a-nfipt în noi și doare,
Din vorbe aruncate, doar una a-nflorit,
Culegem printre lacrimi emoții trecătoare,
Iar versul meu să ardă pe unde ne-am iubit.
Cu iarna care curge pe foile veline,
Cu gândul de ninsoare spre tine aplecat,
Am revenit, și gerul se-ntinde peste mine
Și mușcă cu turbare trecutul blestemat.
Din amintiri uitate, cusute azi cu sânge,
Voi strânge pe sub pleoape trăirile ce dor
Și trupul de va plânge, o să-ți rămân aproape,
Și la final, iubito, în gândul tău să mor.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.