Mamă, inima mi-e arsă,
Pune luna-n fir să-i țeasă,
Din satin ,un văl bogat
Pentru jaru-n care ard!
Mamă, inima mi-e scrum
Că-s pe cer atâtea stele,
Și coboară dor din ele,
Iar eu-s singurel pe drum!
Mamă, inima-mi iubește,
Tot ce-n cale întâlnește,
N-a-nvățat că-i val ce trece,
Lumea asta rea și rece!...
Mamă,dincolo de lună,
Si chiar dincolo de stele,
Zbor suspinele-mi cunună
Spălată-n lacrimile mele.
Ce e val ca valul trece,
Fără tine lumea-i rece,
Rugi la cer ridic ca boarea,
Vie fi ,să ard uitarea!...
vezi mai multe poezii de: dorurot