Aripă de femeie - aspiranta
Poezie adăugată de: aspiranta

luni, 27 iunie 2016

Aripă de femeie

În ceasul tainic, la cumpăna din noapte
Mă regăsesc cu greu pe drumul prăfuit,
Încerc să desluşesc întortocheate şoapte
Ce vin şi vin cu gîndul ce l-am tăgăduit.
Pornesc pe o cărare cu buruieni şi spini,
Cu teamă nerostită şi-o lacrimă uitată,
Ating cu greu pământul, căci paşii mi-s străini,
Un frig mă-ncearcă-n oase din iarna anunţată.

Ajung într-un sălaş ce pare acum incert
Şi-o pânză de păianjen m-aşteaptă-n colţ năucă,
Privesc în jur uimită la univers inert,
Iar umbra mă tot strigă că are dor de ducă.
Când vreau să plec, din stele, lumina se coboară
Şi-aprinde-un vreasc uitat ce pare o scânteie,
Simt două braţe calde ce vin din primăvară,
Ele-mi dezleagă visul şi-aripa de femeie.

vezi mai multe poezii de: aspiranta

Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate

Aripă de femeie - aspiranta Poezie adăugată de: aspiranta

Detalii poezie:

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Comentarii:

Aripă de femeie - aspiranta
Poezie adăugată de: aspiranta