Priveai prin fereastră,
dar nu îmi vedeai
nici gânduri plutind și nici vise,
nici ușile-n suflet deschise
de brațe chemându-te-n Rai.
Privirile tale
scrutau depărtări
părând că ar vrea să se-ascundă
în lumi ce nu pot să pătrundă,
dar simt de acolo chemări.
Eram peste tot,
și departe, și-n jur,
în aerul ce te-nconjoară,
iar șoaptele ce te-nfioară
porneau din sclipiri de azur.
C-o aripă blândă,
privirea ți-am stins
și-atunci, cu adâncul din mine,
dorința venind să-ți aline,
cealaltă, ușor, te-a cuprins.
Din vol. “Aripi de azur”
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.