plângi...
mă îndemnă rânjind,
neîmblânzit,
chipul de arhanghel prelung,
fără de umbră.
fiecare frică a ta
mi te aduce
o cădere
mai aproape.
fiecare întuneric,
oricât de alb,
curge lacrimi,
ce dor în idee
posibile renunţări...
numai la celălalt capăt
de orizont vertical,
înspre mine,
răsar nelumini
rupte din umbra alunecării tale,
pas cu pas,
de gând temut,
praf cu praf
din sfărâmări
de cuvânt uscat
în tăceri
ca de lut...
hai, plângi... mai adânc,
înspre mine...
vezi mai multe poezii de: adina coltea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mulţumesc, mirela. mă bucur mult de vorbele tale.
adina coltea (autor)
luni, 27 iulie 2015
Versuri scurte dar cu mesaj puternit. Felicitari
mirela
luni, 27 iulie 2015
bine te-am găsit, dragă Adina!
mă bucur nespus şi mulţumesc pe măsură :)
adina coltea (autor)
luni, 27 iulie 2015
Bine ai venit , draga Adina! Imi place stilul tau de a scrie poezie :)...
Adina Speranta
luni, 27 iulie 2015