Au trecut deja 300 de ore
- mai mult sau mai puțin -
și niște nori ușori de ploaie,
strănuturi, lovituri de bici,
Agenții de Securitate nu ne lasă să dormim,
interoghează și torturează
sub lumina lunii și-a lanternelor.
Comandatul le comunică
că suntem prizonieri de război,
că președintele* a murit,
că vom fi tratați conform
Convenției de la Geneva.
Noaptea se răsucește în patul ei:
Sunt imagini greu de povestit în aceste rânduri.
Mă gândesc la un brad de Crăciun, gigantic,
aici pe insulă, împodobit cu jucării.
Lumea-mi pare o societate privată,
unde cantina noastră e un Cort de Campanie.
Ne expun Ziarele Murale în Curte.
Citim: ,, Au fost executați cinci extremiști '',
,,Se construiește o Nouă Patrie''.
Alergăm în fiecare dimineață,
facem genoflexiuni,
,,mersul piticului'',
apoi ne spălăm în râu,
ne-nvață cântece militare;
un sergent îmi spune: ,,Să nu te mai bagi în rahaturi politice''.
Am vrea să jucăm fotbal,
să ne epuizăm și să-adormim,
să visăm că jucăm cărți,
va veni și momentul analizelor,
trebuie să ieșim de-aici vii,
adevărul ne așteaptă cu picioarele desfăcute.
(Fragment din poemul Lily-Marlen - volumul ,,Dawson'')
traducere - g.Cristea
Notă*
președintele - e vorba de președintele Republicii Chile, socialistul Salvador Allende, asasinat în palatul prezidențial, la 11 septembrie 1973, de către junta militară, condusă de gen. Augusto Pinochet și finanțată de CIA.
Infierno y soledad
de Aristóteles España
Han pasado ya trescientas horas
–más o menos–
y algunos leves nubarrones,
estornudos, azotes,
los Agentes de Seguridad no nos dejan dormir,
interrogan y torturan
a la luz de la luna y de las linternas.
El Comandante comunicó
que somos prisioneros de guerra,
que el Presidente ha muerto,
que seremos tratados de acuerdo
a los Convenios de Ginebra.
La noche se da vueltas en su cama:
Son escenas difíciles de describir en estas líneas.
Pienso en un árbol de Pascua gigantesco
aquí en la Isla, y con juguetes.
El mundo es una empresa privada,
nuestro comedor es una Carpa de Campaña.
Colocan Diarios Murales en el Patio.
Leemos: “Fusilados cinco extremistas”,
“Se construye una Patria Nueva”.
Trotamos todas las mañanas,
hacemos flexiones,
“sapitos”,
después nos lavamos en el río,
nos enseñan cantos militares;
un sargento me dice: “No te metas más en tonterías”.
Tenemos deseos de jugar fútbol,
queremos cansarnos y dormir,
soñar, jugar al naipe,
ya llegará el momento del análisis,
es preciso salir vivos,
la verdad nos espera con sus piernas abiertas.
(Fragmentos de "Lily Marlen”, de "Dawson")
vezi mai multe poezii de: Aristóteles España
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.