Corabia se frãmântã și se rãsucește
în lupta cu valurile ce-o izbesc tâlhãrește
și apele cresc ca din hãu nãzdrãvane,
cãpitane! cãpitane! cãpitane!1)
Învinsã pe-o clipã, sub valuri se pierde
parcã de-a pururi, corabia verde
nãprasnic mușcatã de uragane,
cãpitane! cãpitane! cãpitane!
Prin potopul ce zãlud o rãstoarnã,
se-aud prin vãzduh ca o goarnã,
peste-ale mãrii nesfârșite noiane,
poruncile tale de proroc, cãpitane!
Și iatã, deodatã se-nalțã semeațã…
iarãși, Crãiasã peste timp, peste ceatã,
peste-ale apelor titanice toane,
corabia ta verde, o, cãpitane!
Zãnatec aleargã prãpãdul pe ape,
tot mai aproape și mai aproape,
dar duhul mai tare-i ca-ale mãrii prigoane,
cãpitane! cãpitane! cãpitane!
Gata cu toții sã murim în picioare,
pe marea această ce crâncen ne doare,
spargem talazuri, înfrângem bulboane,
cu gândul la tine, o, cãpitane!
Lupta e cântecul și biblia noastrã,
holde vor crește de samulastrã
din cremenea oarbã, din pietroase mormane
și din sângele nostru, o, cãpitane!
Moartea însãși de-ar sãlta pe punte,
sãrire-ar fulgeria cine s-o-nfrunte,
printre mii și mii de uragane,
cãpitane! cãpitane! cãpitane!
București, Mai 1939
___________
1) -Corneliu Zelea Codreanu, Cãpitanul Mișcãrii Legionare
vezi mai multe poezii de: Aron Cotruș
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.