De ce gându-mi mereu rămâne
Cu aripi întinse peste ziua de mâine?!…
De ce oare,
Mi-e sete, mi-e foame
De-ale gândului poame,
Ca de apă și de pâine
Și de soare?!…
De ce gura-mi adevăr vrea să spuie
Celor ce-n trup îmi bat codri de cuie
Râvnind să mă supuie,
Să mă ‘ngenunche, să mă răpuie?!…
De ce, — mândră și rece, —
Sălbatica-mi vrere nu vrea să se plece,
Ci, trece
Silhuie,
Haihuie,
Pe drum de spini, de foc și de cuie,
Spre piscuri ce-n ceruri se suie?!…
—————————————————————
sursa: @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Aron Cotruș
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.