Horia - Aron Cotruș
Adăugat de: Adina Speranta

de jos te-ai ridicat drept, pietros, viforos,
pentru moți, pentru cei săraci și goi, pentru toți., și-ai despicat în două istoria,
țăran de cremene, cum n-a fost altul să-ți semene,
Horia!
te-ai desprins aspru din gloată,
cu-obraji supți,
cu ochi crunți,
să lupți
să-nfrunți
din sălbatecii-ți munți: oștile craiului, temniță, roată
vrut-ai să spinteci pe munți, pe văi, largi, netede, slobode căi
pentru-ai tăi, cei mâncați de străini, despuiați
de biruri, de zbiri,
de rele-orânduiri
și uitați
de regi și-mpărați

pân' la
Bălgrad pe roată, uimind călăi, nemeși, gloată, ți-a bătut neschimbat, sub tundra
săracă, aceeași mare, nenfricată inima româno-
dacă
duhul tău trăiește încă treaz în munți și va trăi dârz cât vor domni peste moți zbiri crunți și mișelnici despoți
uriaș domn,
pe-al adâncurilor noastre sfâșiat somn, pe-al răzmerițelor roșu praznic -mai roși-vei oare vreodat', năprasnic, acestui neam, viață și istoria -,
tu,
munte, al vrerilor noastre celor mai crunte.
Horia?!



vezi mai multe poezii de: Aron Cotruș




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.