Mă răsucesc, mă zbat în glod...
gându-mi - fir nevăzut - mi-l înnod,
mi-l deznod,
patimi flămânde mă muşcă, mă rod...
Doamne, găsi-voi spre tine vreun pod,
pentru foamea-mi de cer,
pentru paşii -mi ce-n gloduri s-afundă și pier,
pentru trăirea-mi fără flori şi fără rod?
Ca un haiduc
zdrențuit de plumbi, olog, năuc
la răscruci sudorile de foc mi le usuc
şi-mi înfrâng pornirile ce spre abis mă duc...
Doamne, Doamne, încotro s- apuc?!
vezi mai multe poezii de: Aron Cotruș
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.