ARTEMIS
Artemis, arcul tău îmi dă fiori
Deşi îţi e străină vânătoarea.
Mă cotropeşti, cum cotropeşte marea
Un ţărm lovit de timp şi ploi.
Atâţia ani s-au dus şi fără noi
Am încrustat în mine aşteptarea.
Azi, simt înconjurându-mă vâltoarea
Lui unu transformându-se în doi.
Povestea mea e fără de eroi.
Din două părţi ma-nlănţuie chemarea.
Deşi îţi e străină vânătoarea,
Artemis, arcul tău îmi dă fiori.
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Bravo!
maria
vineri, 20 februarie 2015
Foarte frumoasa poezie!
Adina Speranta
joi, 19 februarie 2015