În ascunziș de iarbă, pe unde râul cântă,
Împodobind verdeața-n dantelă argintie,
Lucește mândrul soare ce după munți se-avântă,
În valea asta mică, mustind de raze-o mie.
Un soldat foarte tânăr, cap gol, gura căscată,
Cu ceafa blând scăldată-n măcrișul plin de rouă,
Doarme întins pe iarbă sub bolta cea înaltă,
Palid în patul verde, unde lumina plouă.
Picioarele-s ascunse de gladiole-n floare.
Surâde trist, ca-n vise copilul prins de boală.
Leagănă-l blând, natură, pare că frigu-l doare!
Iar dulcile miresme din somn nu-l mai deșteaptă.
El doarme-n liniștire sub cerul de sineală,
Cu două găuri roșii în piept, pe partea dreaptă.
traducere Crăciun Steluța
Le dormeur du val
Arthur Rimbaud
C’est un trou de verdure où chante une rivière,
Accrochant follement aux herbes des haillons
D’argent ; où le soleil, de la montagne fière,
Luit : c’est un petit val qui mousse de rayons.
Un soldat jeune, bouche ouverte, tête nue,
Et la nuque baignant dans le frais cresson bleu,
Dort ; il est étendu dans l’herbe, sous la nue,
Pâle dans son lit vert où la lumière pleut.
Les pieds dans les glaïeuls, il dort. Souriant comme
Sourirait un enfant malade, il fait un somme :
Nature, berce-le chaudement : il a froid.
Les parfums ne font pas frissonner sa narine ;
Il dort dans le soleil, la main sur sa poitrine,
Tranquille. Il a deux trous rouges au côté droit.
vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.