Dar auzi, săracii,
prin amurg cum mug
în april aracii
mazării,-n vaiug !
În curata-i ceaţă
către, Febe,-aşa
vezi cum fruntea-şi nalţă
sfinţii de cîndva
Dincolo de case,
capuri, - ei nu vor,
Antici dragi, să-şi lase
acest filtru-al lor
Însă nu-i astrală,
nici festivă,-I drept,
bruma ce-o exală
ăst nocturn efect.
Totuşi, ei există,
- Sicilii, Germanii,
în această tristă
pîclă, neguri stranii.
vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.