Micile mele amoroase - Arthur Rimbaud
Adăugat de: Gerra Orivera

Un hidrolat de lacrimi spală
Bolţi verzi în crug :
Sub pom de carne jună-n bale,
Voi, cauciuc

Albit de luni particulare,
Cum sfera îi,
Băteţi genunchiere tare,
O, voi momîi !

Noi ne iubeam în vremea asta,
Momîie bleu !
Mîncam răscoapte ouă, basta !
Mohor, oho !

M-ai uns poet tu, într-o seară,
Momîie blondă, da :
Ca să te biciui, tu coboară
În poala mea ;

Scurt ţi-am vomit briliantina,
Momîie neagră, da !
Mi-ai reteza tu mondolina
Cu fruntea ta.

Uscată-mi spută, ptiu ! momîie
Cu păr roşcat,
Tranşeea ţîţelor, ca rîie
Ţi-a infectat !

În ură voi, mici amoroase,
Mă coborîţi !
Placaţi cu cîrpe dureroase
Sînii urîţi !

Călcaţi-mi vechile terine
De sentiment;
- Hop, deci, voi fiţi-mi balerine
Pentr-un moment ! …

Vi se scrintesc, ah omoplaţii,
Amoruri, voi !
O şchioapă stea-ntre şolduri, daţi-i
Turu-napoi !

Cuvinte pentru-aceste spate
Am potrivit !
Aş vrea să vă zdrobesc pe spate
Că v-am iubit !

Morman de stele-anost ratate,
Ne staţi în văz !
- În Domnul veţi plesni, -ncărcate
De-abjectul păs !

Sub lunile particulare
Cum sfera îi,
Băteţi genunchiere tare,
O, voi momîi !



vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.