Într-o bună dimineață, la un popor foarte bland, un bărbat și o femeie superbi strigau în piața publică: ”Prieteni ai mei, Vreau ca ea să fie regină!”
”Vreau să fiu regină!” Ea râdea și tremura! El vorbea prietenilor de revelație, de încercare izbăvită. Ei se extaziau unul de celălalt.
Într-adevăr, ei fură regi o întreagă dimineață, când covoarele de carmine se înălțară pe case, și o întreagă după amiază, când porniră pe drumul dinspre grădinile de palmieri.
vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud