Trăire - Arthur Rimbaud
Adăugat de: gabriel cristea

În seri albastre verii, voi merge pe cărare;
Și înțepat de grâie păși-voi prin mohor;
O tandră prospețime visa-voi sub picioare,
Lăsând în cale vântul să-mi scalde capul gol.

N-oi scoate nicio vorbă, nu voi gândi nimica,
Doar veșnica iubire în suflet îmi va sta;
Umbla-voi ca boemul ce-și rătăcește clipa,
Preafericind Natura, ca pe femeia sa.

traducere - g. Cristea

Sensation
Arthur Rimbaud

Par les soirs bleus d’été, j’irai dans les sentiers,
Picoté par les blés, fouler l’herbe menue :
Rêveur, j’en sentirai la fraîcheur à mes pieds.
Je laisserai le vent baigner ma tête nue.

Je ne parlerai pas, je ne penserai rien :
Mais l’amour infini me montera dans l’âme,
Et j’irai loin, bien loin, comme un bohémien,
Par la Nature, – heureux comme avec une femme.

Mars 1870



vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.