Te-aș fi iubit o viață,
Cât ține lumea toata,
Să-mi fii al meu patos
Și să-ți fiu al tău eros.
Să-ți fi stat pe mână
Sub marele-ntuneric,
Sub copacii luați de brumă
Și să-mi spui a ta viață
Și ce te-a făcut să fii
Lângă mine-n acea dimineață
Luându-mi suflarea
Cu a ta grea sărutare
Și cu dulceață să-mi coși amarul,
De parcă lumea s-ar sfârși.
Dar tu nu mi-ai apărut
Și te-aș fi așteptat o viață,
Dar soarele a răsărit,
Umbra ta s-a risipit
Și atunci dorul mi a șoptit:
Totul are un sfârșit.
vezi mai multe poezii de: Petruța V.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.