eşti bogat şi totuşi nu ai nimic
şi asta pentru că
nu îndrăzneşti să te uiţi
înlăuntrul tău
nu îţi priveşti soţia şi nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îţi pasă
noaptea păşeşti printre morţii din gînd
care nu îţi dau pace
te miceşti pe dinlăuntru
de ură şi invidie inima
ţi-e prinsă pe sloiuri de gheaţă
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuţi
de la o vreme ţi-se face frig
de dincolo de zid priveşte Dumnezeu
dar taci...
aşa moare viaţa
vezi mai multe poezii de: teodor dume
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
balan,
tare mulţumesc
te mai aştept
teodor dume (autor)
sâmbătă, 01 octombrie 2016
tania,
mulţumesc pentru citire
cu sinceritate,
teodor dume (autor)
sâmbătă, 01 octombrie 2016
felicia,
îşi mulţumesc pentru trecere dar şi pentru că eşti un cititor atent
cu sinceritate,
teodor dume (autor)
sâmbătă, 01 octombrie 2016
oana,
mulţumesc penztru semnul de lectură
teodor dume (autor)
sâmbătă, 01 octombrie 2016
deosebita ideie si modul de a privi viata in general
balan
luni, 19 septembrie 2016
Ai scris frumos din nou. Multă înţelepciune am citit în versul tău
tania
luni, 19 septembrie 2016
Scrii foarte frumos, si eu te citesc cu mare plăcere!
felicia
duminică, 18 septembrie 2016
Un titlu sugestiv si un text foarte adevarat.
Felicitari
oana
sâmbătă, 17 septembrie 2016