Ascult al mării glas
Îmi odihnesc o clipă, sufletul pribeag
Și-ascult al mării glas cântând în asfințit,
În sihăstria clipei, el se preface-n mag
Purtând condurul lunii spre noul răsărit.
Văd soarele cum trece spre locul de culcare
Condus de luna albă ce stă îndurerată,
O sărutare-i dă pe-a lui umbră din mare,
Căci nu îi va atinge căldura niciodată.
Încet lumina scade, se-ntunecă și zarea,
Iar luna zboară tristă și fără de noroc,
În depărtare cerul îmbrățișează marea
Și-un pescăruș stingher ce-și caută un loc.
Când trâmbițele nopții răsună peste valuri,
Iar stelele prind aripi și-n îngeri se prefac,
Încep să-mi amintesc de tainicele zboruri,
De al tăcerii cântec ce-i pentru suflet leac.
vezi mai multe poezii de: aspiranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc mult Petru!
aspiranta (autor)
sâmbătă, 07 mai 2016
"Când trâmbițele nopții răsună peste valuri,
Iar stelele prind aripi și-n îngeri se prefac,
Încep să-mi amintesc de tainicele zboruri,
De al tăcerii cântec ce-i pentru suflet leac."
Mi-a plăcut! Am lecturat cu drag.
Petru
sâmbătă, 07 mai 2016
Ma bucur ca imi citesti poezia, multumesc mult, Mari!
aspiranta (autor)
vineri, 06 mai 2016
Multumesc pentru lectura aurel!
aspiranta (autor)
vineri, 06 mai 2016
Frumos. Am citit si alte poezii de-ale tale si imi plac.
Mari
vineri, 06 mai 2016
Frumoase versuri , Felicitări !
ALapis
vineri, 06 mai 2016