Vom fi noi doi în umbra lunii
cu nopţile despletite-n păr
chiar dacă fânul copt cu miros de rugină
ne cheamă să ascultăm greierii
ce-ţi cântă nepăsători între coapse,
sprinţari în ierburile coapte,
lipsiţi de somn
în arcuş pentru viorile pământului.
Ascultă-i iubito cum se întrec în crii, crii
până-n târziul fantasmelor ciudate
când umbrele noastre intră-n lumea
singurătăţilor din oraşul de blocuri
în care ne închidem imuni
la fapte şi întâmplări.
Ne urmăresc din balcon priviri curioase
ţinându-ne de mână
până la despărţirea c-un sărut,
mulţumit mă-nchid în pătratul de beton
în care timpul arde fără flacără
şi trece nevăzut de ochii oglinzii.
. |
vezi mai multe poezii de: flavius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Poemul tau este frumos, direct ca si mesajul pe care il transmite.Cu prietenie
florin.petrache
miercuri, 19 august 2015