Suspină-n seri-albastre
Foșnirile căderii -
Ninsorile de astre
Pun capăt depărtării.
În fulguire zarea
Fără ecou se pierde,
Îneacă-n brazi ninsoarea
Din cetini vântul verde.
Învârtejindu-și fulgii
În muta melodie
Se pare cerul fuge
Molatic pe câmpie.
Firea întreagă parcă
Muți de-așa paradă
C-aud cum norul calcă
Cu-omătul pe zăpadă.
Și nu-ndrăznesc a face
Un pas pentru potecă
Să nu sfărâm în pace
O clipă ori un secol.
De stau în centrul iernii
O așteptare blândă,
Iar cerul mă tot cerne
Cu slove de colindă.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu