Asediu - Adina Speranta
Poezie adăugată de: Adina Speranta

    duminică, 07 ianuarie 2018

Nici moartea nu mă sperie atât
cum gândul că te pierd, de gât mă strânge,
în lipsa ta, copacii mor urât,
esență iau cuvintele din sânge.

C-un zâmbet chinuit, ne resemnăm,
ne-mbrățișăm prin vânt și prin ninsoare,
o clipă infinitului furăm,
tot mai departe-i marea evadare.

Și strigătul din gânduri mi-l reprim,
stihiile pândesc în umbra sorții,
dar în vitraliul cerului sublim
privesc o stea cum își înfige colții.

Și uite, ce strălucitor prăpăd
în palmă ține bolta-ntunecată...
la un asediu de lumină văd
iubirea noastră veșnic condamnată.


Adina V.

5.01.2018



vezi mai multe poezii de: Adina Speranta




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc, Dănuța :)
Te îmbrățișez cu drag!
Adina Speranta (autor)
vineri, 12 ianuarie 2018


ce poezie frumoasa si reusita!
felicitari!
danab
duminică, 07 ianuarie 2018