Aș vrea să am acea ignoranță
a ierbii în fața timpului
încât să pot cânta
în singurătate.
Dar pentru asta ar trebui
să descopăr până unde
se întinde în mine cerul
și până unde - pământul.
Fiindcă stelele mă fac
să înțeleg că singurătatea
nu-i un început de pustiu,
ci o rană a luminii
pe care o poate vindeca
doar muzica ochilor tăi…
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.