Asemeni unei flori...
Asemeni unei flori ce în apus
Petalele-şi închide-n nefiinţă,
Şi, împietrită-n fragedă căinţă,
Tânjeşte după ziua ce s-a scurs,
Făptura ta se-arată, năzuinţă
A dragostei ce-n suflet ţi-a adus
Căldura-i dulce, dar in schimb, şi-a pus
Pecetea ei de-adâncă suferinţă...
Însă, când zorile din nou s-arată,
Şi floarea se deschide, o minune!
Spre soare-aruncă strălucirea toată,
Ce noaptea-ntreagă a păstrat-o-anume,
Sperând că va mai răsări odată,
Şi-apoi, nicicând el nu va mai apune ...
vezi mai multe poezii de: Petru Mir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.