uneori mă-ncearcă nerostite
puternic si apăsător ma-ncearcă,
se zbat..neliniștite.
Plănuiesc să ma doboare într-un mod amabil
Iar eu caut să mă sprijin pe o punte,
însa podul palmei mele nu mai e stabil
și undeva sub talpa mea trosnesc cioburi,
fâșii ascuțite si sticloase, cioburi
s-au încăpățânat astăzi si mi-au străpuns călcâiul.
uneori ma-ncearca nespusele,
și fiind ale mele..le urmez.
ma poartă prin ceață,
de-abia vad prin griul ăsta flămând
ma reculeg si imi revin, stând.
iar mă-ncearca și iar nu vreau sa le spun
încep sa-mi zgârii pe frunte
tot felul de amănunte:
cuvinte, iubiri, ploi si gânduri frânte
de altfel, lucruri mărunte.
În final, sticla de sub călcâiul meu nu mai e la fel de rece,
Și acum aștept să vad ce se petrece.
m-am găsit aici, îngropându-mă blând
parcă mă umple iar un gând
dar îl las deoparte, repede, cât mai sunt
aici, cu mine, pe pământ
depun al vietii jurământ.
ne așteaptă și ne smulge încet pe toti, pe rând
si unii or sa ne plângă iar alții o sa ne joace curând
peste cruci, pe mormant.
vezi mai multe poezii de: cvalentina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.