Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCLIX

Mozaic de sentimente,
Răni, extaz, mare și munte
Se deschid în valea nopții
Și încarcă drumul minții

Mi-aduc aminte mai demult
Ce destin încâlcit am avut
Părea că prea departe de mine
Trăia sufletul meu cu tine.

Un trup firav
Zace putred
Lângă poarta cimitirului
Și ochii ce-s scoși

Iubirea e o pasăre măiastră
Care te poartă-n zbor pe culmi de vis,
E floarea mândră ce zâmbește-n glastră,
Dovada că există Paradis.

uneori mă-ncearcă nerostite
puternic si apăsător ma-ncearcă,
se zbat..neliniștite.

Ascultă glasul-șoaptă al ploilor din vară!
El îți va spune-n taină c-aș vrea să mă preling
Pe caldul pielii tale, cu buze să-l ating,
Să mă strecor în tine și trupul să-ți tresară.

Îmi displace unde mă aflu și sper
Că într-o bună zi voi fi acolo
Unde trebuie să fiu chiar dacă-i efemer.
Să mă bucur de tot,de toate si să zbor,

Frumusețea n-are margini când în suflet soare este,
Când, expus absurdității, printre semeni, nu pici teste
Și, în loc să adâncești golu'-n tine și în lume,
Tu, din viață, prin iubire, reușești să-ți faci un nume.