Chiar dacă timpul s-ar opri
Și tot Pământul s-ar usca,
Chiar dacă zori nu vor mai fi,
Eu te voi aștepta.
Chiar dacă-n cerul necuprins
Nu va mai arde nicio stea,
Cu trupul slab și părul nins,
Eu te voi aștepta.
Apoi, la Marele Sfârșit,
Cu tine-n gând voi dispărea,
Ca un atom în infinit,
Dar... tot voi aștepta.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc pentru apreciere!
Octavian (autor)
luni, 09 iunie 2025
poezia aceasta, privită prin ochii unei persoane îndrăgostite de imaginea unui ideal care nu exista, este cu adevărat copleșitoare, dar în cel mai frumos mod posibil
Nyra
vineri, 06 iunie 2025