AȘTEPTAREA
Aștept, aștept, aștept,
un gând neclar mă obsedează,
dar eu nu știu ce-aștept.
Spre vârf de munte,
privirea îmi îndrept,
să văd, eu, craiul sau crăiasa,
dar vântu-mi spune
-aștepți degeaba-
Mi-ndrept apoi, privirea
spre malul marii,
să văd sirene sau năluci,
dar și talazu-mi spune
-aștepți degeaba-
Spre cer privesc apoi,
și-abisul nesfârșit
să-l văd nu pot,
dar raza soarelui
-mă luminează-
Și râd în sinea mea,
deșteaptă-te fetică,
nu vei vedea nimic,
nimic din ce ai vrea
-tu ca să fie-
Și raza soarelui m-a luminat,
și gândul bun mi-a dat.
Privesc, și-n sinea mea,
și văd doar o fotografie
-fotografia vieții mele-
Alături de fotografie
e pacea sufletului meu,
cu poza mea sunt eu,
e totul ce contează, nu mai
-aștept degeaba-
M-am lămurit ce trebuia,
eu, ca să văd în viața mea,
și gândul mi s-a luminat,
acum mi-e clar, n-am
-așteptat degeaba-
Alexandrina Spânu - SPERANȚE
vezi mai multe poezii de: spanualexandrina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.